Termosistem și izolații în Dâmbovița

Cel mai simplu, înainte să se pună masa de șpaclu: măsurați cu ruleta la marginea unui glaf de fereastră, la colțul casei sau deasupra profilului de soclu, unde cantul plăcii este încă la vedere. După ce se aplică tencuiala, mai rămân două variante: se scoate un diblu sau se dă o gaură de 6 mm cu bormașina într-un loc ascuns și se măsoară cu o sârmă. Cereți să rămână pe șantier ambalajele plăcilor — pe ele scriu tipul, grosimea și clasa de rezistență — și faceți poze la perete înainte de fiecare acoperire. Un executant corect nu are nimic împotrivă; unul care se supără vă spune singur de ce se supără.

Adezivul ține placa lipită de perete, dar diblul o ține când bate vântul: pe o fațadă, vântul creează depresiune care trage izolația spre exterior, iar efectul este de câteva ori mai mare pe fâșia de la colțuri decât în mijlocul peretelui. De aceea regula obișnuită este 6 dibluri pe metru pătrat în câmp și 8-10 pe banda de aproximativ un metru de la muchii. Lungimea diblului se alege ca să intre cel puțin 25-35 mm în cărămidă sau beton, iar în BCA mai mult, cu diblu special. La vată bazaltică se folosesc dibluri cu cui metalic și rozetă mai mare. Se bat după ce adezivul a făcut priză, nu în aceeași oră.

Polistirenul expandat este alegerea normală la o casă de locuit parter sau parter plus etaj: costă mai puțin, se montează mai repede și, în variantă grafitată, izolează la fel de bine ca vata la grosime mai mică. Vata bazaltică se justifică în trei situații concrete: zid vechi din cărămidă plină sau din chirpici, care are nevoie să elimine vaporii; pereți cu istoric de igrasie sau mucegai; și acolo unde contează focul — calcane apropiate de vecin, case cu mansardă din lemn, fâșii de protecție deasupra ferestrelor. Vata cere însă tencuială permeabilă, dibluri mai multe și manoperă mai atentă, deci nu o propunem doar ca să crească devizul.

Pentru un zid obișnuit de cărămidă cu goluri de 30 cm, în zona climatică a județului, 10 cm de polistiren grafitat sau 12-15 cm de EPS alb duc peretele confortabil peste cerințele actuale — și cu mult peste minimul vechi de 1,80 m²K/W, care nu mai e o țintă, ci un prag sub care nu ai voie să cobori. La BCA de 30-35 cm se poate coborî spre 8-10 cm, iar la un zid subțire de 20 cm se merge spre 15 cm. Separat de câmpul peretelui, spaleții și buiandrugii din jurul ferestrelor se izolează cu 2-3 cm — sunt puntea termică prin care se pierde cel mai mult și locul unde apare prima dată mucegaiul, chiar și pe o casă altfel bine izolată. Prețul la polistiren de fațadă în Târgoviște crește puțin cu fiecare centimetru, dar manopera rămâne aceeași.

De suprafața reală desfășurată, care include spaleții, glafurile și intradosul balcoanelor — se măsoară pe conturul lucrat, nu pe fațada văzută din stradă. Apoi de grosimea și tipul izolației, de tipul tencuielii decorative (acrilica este cea mai ieftină, siliconica cea mai scumpă), de înălțimea clădirii și de tipul de schelă, de starea suportului — o tencuială veche care trebuie dată jos adaugă manoperă și transport de moloz — și de câte detalii are casa: bowindouri, brâuri, ancadramente și colțuri multe înseamnă mai multe profile și mai mult timp. Devizul îl primiți cu cantități pe fiecare poziție, ca să îl puteți compara rând cu rând.

Adezivii, masa de șpaclu și tencuielile decorative se aplică între +5 °C și +30 °C, iar temperatura trebuie să se mențină peste minimum și noaptea, câteva zile după aplicare. Sub acest prag apa din amestec îngheață înainte de priză și stratul rămâne fără rezistență, chiar dacă a doua zi arată bine. Nu se lucrează nici în bătaia soarelui de vară pe peretele sudic, pe ploaie sau pe vânt puternic: tencuiala decorativă se usucă prea repede și rămâne cu urme de îmbinare. De aceea acoperim schela cu plasă și programăm fațadele după cum se rotește soarele. Între masa de șpaclu și decorativă lăsăm câteva zile de uscare, nu le legăm în aceeași săptămână doar ca să terminăm mai repede.